Paradoxul lui Epimenide 

Paradoxul lui Epimenide – problema de logica sau de intelegere ?

„Conform DEX, un paradox este o opinie sau lucru care vine in contradictie cu adevarul general acceptat. Rationament aparent just care duce la concluzii contradictorii, ce nu pot fi considerate nici adevarate, nici false. Unii reusesc sa demonteze paradoxurile, sa le gaseasca rezolvare, insa exista unele paradoxuri fara solutii. Iata un exemplu (…):

Paradoxul lui Epimenide
Intr-un poem de-al sau Epimenides a scris: “Cretanii, intotdeauna mincinosi, fiare ale raului, burtosi lenesi”. Epimenide insusi era cretan. Daca Epimenides este cretan si un mincinos, atunci afirmatia lui “Cretanii, intotdeauna mincinosi” este o minciuna. Aceasta inseamna ca toti cretanii spun adevarul, iar afirmatia lui Epimenides este adevarata. 
Raspuns: Daca Epimenides stie de cel putin un cretan (altul decat el insusi) ca nu este mincinos, afirmatia lui este o minciuna care-l defineste pe vorbitor drept un mincinos.”

(sursa : http://www.protv.ro/stiri/7-paradoxuri-imposibil-de-rezolvat.html)

Un paradox este o afirmatie, un argument sau o situație autocontradictorie sau contraintuitiva. Unele paradoxuri logice au fost demonstrate a fi argumente false, dar acestea sunt folosite pentru a dezvolta gandirea critică (https://ro.wikipedia.org/wiki/Paradox). Gândirea critică constă in procesul  mental de analiză s-au evaluare a informației, mai ales afirmații sau propoziții pretinse de unii oameni a fi adevărate. Ea duce la un proces de reflecție asupra înțelesului acestor afirmații, examinând dovezile și raționamentul oferit și judecând faptele(https://ro.wikipedia.org/wiki/Gândire_critică).

Alaturi de „Cretanii, intotdeauna mincinosi” mai apar si variante modificate de tipul „Cretanii sunt intotdeauna mincinosi”, „Toti cretanii sunt mincinosi”, „Cretanii sunt mincinosi dar eu spun doar adevarul” si apoi enunturi derivate „eu mint acum” , „aceasta afirmatie este falsa” , „eu sunt mort” … Toate acestea sunt rezultatul actiunii in timp a diferitelor culturi sau persoane care au tradus si adaptat textul sau chiar au dorit intentionat modificarea spre alte intelesuri sau sensuri.

Textul lui Epimenide, in varianta din Cretica :

They fashioned a tomb for thee, O holy and high one

The Cretans, always liars, evil beasts, idle bellies!

But thou art not dead: thou livest and abidest forever,

For in thee we live and move and have our being.

— Epimenides, Cretica

Din textul original nu rezulta o contradictie, cretanii fiind catalogati in acelasi mod si fiare rele de catre un cretan ceea ce nu poate fi considerat adevarat sau fals ci doar o utilizare a unor mijloace lingvistice pentru exprima­rea gândurilor şi sentimentelor autorului. Probabil Epimenide a dorit sa transmita faptul ca locuitorii insulei Creta nu sunt de incredere, au tendinta de a fi mincinosi si inselatori. Un mesaj similar apare sub o alta forma in legendele Troiei in expresia atribuita preotului troian Laocoon care la vederea Calului de Lemn la portile cetatii ar fi strigat „Naivilor, nu vă lăsați înșelați de greci nici măcar când vă aduc daruri” (Vergilius, Eneida) si care se mai utilizeaza in forma moderna si in zilele noastre: „sa n-ai incredere in greci nici cand iti aduc daruri”.Totusi afirmatia a starnit interesul si a aparut ulterior o noua situatie in care contradictia logica pare ca exista. In scrisoarea Sfantului Pavel catre Titus, acesta avertiza despre cretanii care nu credeau in adevarul unic al crestinatatii deoarece „toti cretanii sunt mincinosi”. Ca justificare, apostolul Paul l-a citat pe Epimenide.

Aceasta pare o contradictie deoarece foloseste cuvintele unui cretan „intotdeauna mincinos” pentru a demonstra ca „toti cretanii sunt mincinosi”, concluzionand de asemenea si ca Epimenide (un cretan) in mod sigur a spus adevarul (ca toti cretanii sunt mincinosi). Acum intervine aceeasi situatie de comunicare si mesaj, autorul doreste sa transmita ca acei oameni din Creta nu sunt de incredere nefiind adepti ai crestinismului dar aducand ca argument suplimentar chiar afirmatia unui cretan: “Unul dintre ei, chiar un prooroc al lor, a rostit: cretanii sunt pururea mincinosi, fiare uracioase, lenesi si mancaciosi. Marturia aceasta este adevarata(…)” (Titus I, 12-14 – The Holy Bible, English Standard Version Copyright © 2001, https://www.biblegateway.com/passage/?search=Titus+1%3A12-14&version=ESV).

Doua explicatii par limitele intre care se poate rezolva aceast paradox, una a fost data de Aristotel care observa ca “acela care afirma ca totul e adevar da putere de adevar si afirmatiei contrare, de unde reiese ca si afirmatia sa este neadevarata. Caci afirmatia contrara nu admite ca a sa ar fi adevarata. Iar cel care admite ca totul este fals declara ca si afirmatia sa este falsa”(Metafizica IV, 8).Dupa Aristotel asemenea afirmatii sunt nule, pentru ca se distrug una pe alta. Al doilea raspuns a venit din zona romanilor care cu spiritul lor sever si practic nu puteau lua in serios astfel de “jucarii dialectice” cum le numea Seneca (Epist. Luc. 45), pentru ca, spunea el, “nimic nu e mai odios intelepciunii decat o subtilitate excesiva”.

Acceptam sau nu paradoxul ?

„Între stimul şi răspuns există un spaţiu. În acel spaţiu stă libertatea şi puterea noastră de a ne alege propriul răspuns.” – Viktor Frankl, Omul în căutarea sensului vieţii

Stimul – paradoxul lui Epimenide

Daca Epimenides este cretan si un mincinos, atunci afirmatia lui “Cretanii, intotdeauna mincinosi” este o minciuna. Aceasta inseamna ca toti cretanii spun adevarul, iar afirmatia lui Epimenides este adevarata . Daca Epimenides spune un adevar prin afirmatia lui “Cretanii, intotdeauna mincinosi”. Aceasta inseamna ca el, un cretan deci mincinos, a spus o minciuna.

Raspuns – acesta este un paradox , in ambele variante afirmatia apare ca fals si adevarata in acelasi timp

Pentru rezolvarea acestei probleme este necesar sa intervenim intre stimul si raspunsul sugerat prin constientizarea problemei si utilizarea imaginatiei, constiintei morale si vointei de a afla raspunsuri.

Paradoxul lui Epimenide este dat de contradictiile aparente intre valorile de adevar ale afirmatiei facute de un cretan si concluzie.

 Prima problema apare din modul de utilizare al limbajului si de intelegere a termenilor, se considera mincinos fiind o persoana care nu spune adevarul niciodata ceea ce este fals. Oamenii mint si unii sunt considerati mincinosi in functie de timp, context, principii si valori morale.„Epimenide este mincinos” – Adevărul sau falsitatea unui astfel de enunt nu depind  de atributele sale intrinseci, ci de contextul în care este situat.Valoarea de adevăr a unui astfel de enunt este pur contextuala :

Daca Epimenide a afirmat ca „Toti cretanii sunt mincinosi” si daca Epimenide este cretan, atunci Epimenide este mincinos, el minte dar nu cand face afirmatia initiala.

– argument deductiv valid neconcludent (nu are toate premisele adevarate)

 Epimenide a spus o minciuna sau un adevar prin afirmatia sa sau afirmatia sa este falsa sau adevarata? El minte daca stie adevarul si il ascunde, minte daca stie cel putin un cretan care nu este mincinos. Afirmatia sa insa nu poate fi adevarata sau falsa deoarece este o opinie personala, o caracterizare subiectiva, nu stim care sunt criteriile care definesc mincinosul ci doar le putem presupune. Daca acceptam totusi ca putem da valoare de adevar enuntului „Toti cretanii sunt mincinosi” atunci singura varianta este ca afirmatia este falsa. „Toti cretanii sunt mincinosi” (mincinos = caractersitica comportamentala) nu poate fi adevarata deoarece nu se poate transfera o proprietate comportamentala la toti locuitorii insulei Creta, nu se poate ignora faptul ca pe toata insula este posibil sa fie un locuitor care nu este mincinos si nu se poate deduce ca daca unii Cretani sunt mincinosi atunci toti sunt mincinosi.

Daca Epimenide a afirmat ca „Toti cretanii sunt mincinosi”, daca Epimenide este cretan si daca Epimenide nu cunoaste un cretan care nu este mincinos si el nu este singurul cretan, atunci Epimenide face o afirmatie falsa dar nu minte deoarece nu cunoaste niciun cretan care nu este mincinos. In cazul in care ar fi singurul cretan ar face o afirmatie cu auto-referire (toti cretanii = unul singur=Epimenide), „eu sunt mincinos” care poate fi adevarata sau falsa in functie de timp si context, deoarece poate spune minciuni dar nu intotdeauna.

 Raspunsul lui Aristortel este scurt dar si clar, el spune ca daca Epimenide sau altcineva afirma ca totul este adevar (P), atunci si negatia trebuie sa fie adevarata (non P) – principiul noncontradicţiei conform căruia „două propoziţii contrare, adică una de formă p iar cealaltă de formă non-p , nu pot fi adevărate”.

De ce apare paradoxul ?

  • apelul la autoritate – problema este prezentata de un profesor, un site oficial cunoscut (sursa ProTV: http://www.protv.ro/stiri/7-paradoxuri-imposibil-de-rezolvat.html) , o revista sau alt canal (biblia) care prezinta deja opinia comunicatorului ca fiind cea corecta. Cel care primeste informatiile tinde sa nu mai se implice in cautarea propriului raspuns, accepta raspunsul oferit de falsa autoritate si ulterior chiar poate transmite o varianta mai departe sub aceeasi forma sau sub forma modificata.
  • eroarea alternativei false – in descrierea problemei apar doar doua posibilitati
    • Epimenide face o afirmatie adevarata, deci e mincinos dar apare contradictia deoarece afirmatia lui este adevarata
    • Epimenide face o afirmatie falsa, deci spune adevarul dar apare contradictia deoarece el a mintit cand a facut afirmatia

Nu este prezentata alta varianta. Nu se tine cont de faptul ca daca „Toti cretanii mint” este falsa nu implica „Toti cretanii spun adevarul” ci ca „Unii cretani spun adevarul” si nici de varianta ca un cretan poate spune si adevarul chiar daca este considerat mincinos.

  • vaguitate – se utilizeaza termenul mincinos , termen vag , relativ la context, dar care creeaza ascultatorului o emotie si o atitudine fata de continutul textului. Mincinos devine persoana care minte acum, in aceasta situatie. Emotional posibil ca si criteriile personale de definire a mincinosului sa nu fie apelate ci sa se accepte direct premisa ca daca este vorba despre mincinos atunci el minte in orice afirmatie din textul prezentat.

Paradoxul lui Epimenide apare datorita unor erori logice si de limbaj, la care se adauga anumite dificultati de natura psihologica de a sesiza exact locul unde se produce eroarea, cauza si modul in care ea se produce. In fapt, initial a fost doar o parere, un mesaj de informare asupra calitatilor indoielnice ale cretanilor, inselatori si in care nu poti avea incredere, opinie transformata intr-o problema de incredere care se transfera chiar autorului, cretan si el. Auto-referirea si contradictia aparute au stimulat gasirea de noi intelesuri, aceste intelesuri nu au fost confundate cu finalul generand de-a lungul timpului mereu alte intrebari.

Aristotel – Metafizica IV

The Holy Bible, English Standard Version Copyright © 2001

Viktor Frankl — Omul în căutarea sensului vieţii

https://www.biblegateway.com/passage/?search=Titus+1%3A12-14&version=ESV

http://www.protv.ro/stiri/7-paradoxuri-imposibil-de-rezolvat.htm

https://ro.wikipedia.org/wiki/Paradox

https://ro.wikipedia.org/wiki/Gândire_critică

Epimenides – Cretica ; https://en.wikipedia.org/wiki/Epimenides#Cretica